“Everything happens for a Reason” obisnuia sa spuna un personaj din serialul LOST.
Daca John Locke avea dreptate cu insula, se pare aceste cuvinte se adevereau si in concediul meu.

Intr-o seara, mi-am aruncat ochii din intamplare pe televizor si am citit: “Cetatea din Romania aflata in patrimoniul UNESCO, a fost intemeiata de Ordinul Cavalerilor Teutoni ..”

Am ramas tampit.

A trebuit sa aflu de pe Viasat History , ca in apropierea locului in care eram cazat se afla Cetatea fotificata si biserica Prejmer.

Am dat alarma, spunand: “Dimineata avem program , vizitam ceva fain !”

Aflata la 14 km de Brasov, Cetatea Prejmer se inalta falnica, demonstrand ca daca o constructie este bine facuta, poate infrunta si invinge timpul.

In anul 1211 ajung in Tartlau (denumirea germana a Prejmer-ului de astazi) Cavalerii Ordinului Teuton, organizatie infintata in Ierusalim, care spre deosebire de Templieri, erau o organizatie preponderent militara dar includea si ajutorarea bolnavilor sau ridicarea de constructii.

Desi au stat mai putin de 15 ani in Prejmer , acestia au reusit sa atraga de partea lor pe Read more »

Ma aflam la 5 km de castelul meu preferat, castelul construit pe o stanca pe care cand il vezi, nu te poti stapani sa nu te gandesti la povestirile lui Bram Socker si ale lui Jules Verne.

Castelul Bran…

Mi se pare un castel invaluit in misterul propriei legende, un castel care a cunoscut gloria si uitarea in egala masura.

Inaltat de cavalerii teutoni pe “stanca lui Dietrich”, in 1211, cu aprobarea regelui Andrei I al Ungariei, Törzburg, Branul de astazi, constituia un punct strategic de maxima importanta economica si politica, ce asigura trecerea din Transilvania in Tara Romaneasca,avand si rolul de vama la intrarea in principat.

In 1395, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, in sprijinul sau pentru Mircea cel Batran, Read more »

Daca tot eram la Deva, Hunedoara se afla la o aruncatura de bat, asa ca nu am rezistat impulsului de a merge sa revad Castelul Huniazilor – Corvinestilor.

In drum spre Hunedoara a inceput sa ploua, ceea ce a facut ca orasul sa arate depresiv.In aer plutea o atmosfera trista, doar castelul se inalta falnic , dominand orasul, nu prin marime cat prin stilul sau arhitectural, care iti inspira de la prima privire, respect si admiratie.

Este un paradox: te uiti la blocuri iar apoi iti indrepti privirea spre castel, este paradoxul unui destin. Cand te uiti la blocurile din oras te apuca lehamitea, cand te uiti la galncul castel care rezista semet de aproape 600 de ani, te cuprinde un ciudat setiment de siguranta si de reflectie.

In final ramai fascinat de castel, de istoria sa, si iti trece prin minte un gand nebunatic Read more »