Daca tot am inceput sa povestesc cate ceva despre cartierul copilariei, as dori sa vorbesc putin despre vecinul meu: preotul catolic Dr. Nickolaus Csatarty.
Nu credeam ca voi scrie vreodata despre dansul in general, cu atat mai putin pe acest blog.
Avea o tinuta deosebit de distinsa ce impunea respect de la distanta , parul alb cu reflexe argintii,avea o figura severa cu niste ochi albastrii patrunzatori.
Nu ne facuse numic ,dar cand aparea unora din amicii mei, li se facea frica cand il vedeau.
Tin minte ca intr-o zi unuia din ei , i-a venit ideea sa arunce niste capse aprinse in biserica, ca sa o sperie pe doamna care facea curat acolo. De regula aceste idei , se concretizau printr-un plan ce urma sa fie votat.O stiam cu totii pe d-na Shauch , o batranica foarte simpatica cu care se intelegea bine toata lumea, mai ales eu , avand in vedere ca avusese grija de tatal meu , cand acesta era copil.
Am fost printre cei care s-au opus acestei idei, doar ca eu nu faceam parte din gasca, eram doar “simpatizant”, adica ma intelegeam bine cu “seful”..I-a spus s-o lase balta si sa nu se lase atras in astfel de prostii.
Am plecat acasa suparat.
A doua zi venind de la scoala, mi s-a adus la cunostinta de catre Oma, ca parintele doreste sa vorbeasca cu mine.Nu eram, si nu sunt prea credincios, adica, sunt genul de om care nu crede ca credinta este conditionata de mersul la biserica.
Va puteti da seamma, ca in capul meu Read more »
Animals, Photos, Timisoara 
11 Comments 
Se pare ca m-a batut soarele in cap..
